Dermatitele atopice sunt printre cele mai întâlnite afecţiuni ale pielii cu substrat alergic. În ultimii ani, această afecţiune este din ce în ce mai des întâlnită; în prezent afectează 10-12% din totalul populaţiei. Modificări ale pielii apar cel mai adesea în primul an de viaţă şi la jumătate din pacienţi deja acţionează în al doilea an de viaţă. 40% dintre persoanele care au această afecţiune dezvoltă ulterior, cu vârsta, şi alte boli atopice, în special astmul bronşic.  

Patologie

Baza acestei boli este una genetică potenţată şi de o suprasecreţie de anticorpi din clasa LgE. Aceşti anticorpi sunt direcţionaţi împotriva alergiilor alimentare sau cele provocate de diferiţi alergeni din atmosferă.Dermatita atopică se manifestă prin uscarea pielii, aceasta devenind foarte delicată. La baza acestui fenomen stă pierderea transepidermică de apă (TEWL), acţiune legată de modificările la nivelul lipidelor ţesutului cornos al epidermei, scăderea nivelului de ceramide şi perturbarea sintezei lipidelor.Cauza simptomelor mai sus descrise este distrugerea barierei epidermice sub acţiunea alergenilor şi a factorilor iritanţi. În acest proces este angajat şi sistemul neurohormonal. Sub influenţa a numeroşi factori (stres, transpiraţie, stare inflamatorie) sunt secretate unele neuropeptide (endorfină, acetilocholina, VIP, SP, CGRP) care pot creşte sensibilitatea la histamine. Sub influenţa neuropeptidelor provenite din formaţiunile nervoase se ajunge, indiferent de factorul alergenic, la secreţia de histamină. Neuropeptidele pielii pot juca un rol important în recunoaşterea factorului alergenic prin influenţa pe care o au în stratul de celule Langerhans din stratul de bază/germinativ. Una dintre neuropeptide, substanţa P stimulează divizarea şi keratinizarea celulelor. Celulele noi se înmulţesc în acest strat şi potenţează un răspuns imunologic la prezenţa alergenului.

Tabloul clinic

În desfăşurarea dermatitei atopice se pot distinge trei faze: 

• Dermatită atopică juvenilă (până la al doilea an de viaţă)
• Dermatită atopică corespunzătoare perioadei de copilărie (până la vârsta de 12 ani)
• Dermatită atopică corespunzătoare perioadei de creştere-adolescenţă şi persoanelor adulte

Dermatită atopică juvenilă (până la al doilea an de viaţă)

Modificările cutanate apar în primele luni de viaţă în special pe obraji şi pe pielea capului, dar pot fi întâlnite şi în alte părţi ale corpului. Se prezintă sub formă de înroşiri ale pielii, se remarcă numeroase eroziuni şi pete ale pielii. Sunt însoţite de un puternic prurit. Deseori apar numeroase modificări cu caracter inflamator.

Dermatită atopică corespunzătoare perioadei de copilărie (până la vârsta de 12 ani)

În această perioadă apar modificări la nivelul cutanat, predomină uscarea pielii şi modificări cu un aspect roşiatic –granulos, localizate în partea inferioară a genunchilor şi a coatelor, precum şi pe palme şi pe tălpi.

Dermatită atopică corespunzătoare perioadei de creştere-adolescenţă şi persoanelor adulte

În acestă perioadă, modificările sunt localizate în special pe faţă, braţe, umeri, gât, piept, la articulaţii. Pielea este foarte uscată. Se ajunge la situaţia apariţiei stărilor inflamatorii cu exfoliere. Modificările sunt însoţite de un prurit puternic. Recunoaşterea dermatitei atopice şi diagnosticarea se face după următoarele criterii de recunoaştere: Hanifin şi Rajki. Acestea se împart în criterii de bază (cele mai numeroase) şi criterii secundare. Pentru o diagnosticare certă, trebuie să se constate cel puţin trei din cele patru criterii de bază şi trei din cele secundare.

Criteriile de recunoaştere conform lui Hanifin şi Rajki

Criteriile de bază:

• Prurit
• Localizarea tipică şi morfologia modificărilor:

- copii până la doi ani : pe faţă şi în zona terminaţiilor

- adulţii: zonele articulare, faţă, gât,

• Recidivarea şi cronicizarea bolii
• Intervievarea familiei sau interviu suplimentar în direcţia atopiei

Criterii secundare:

1. Relative la răspunsul imunitar:

• apariţia foarte timpurie
• creşterea nivelului Lg
• intoleranţa la lână
• intoleranţa la anumite produse alimentare sau alimente
• reacţii cutanate imediate
• disponibilitatea de a face infecţii cutanate
• recidivarea infecţiei ţesutului conjunctiv

2. Relative la uscarea pielii:

• uscarea pielii
• alopecie sau întărirea ţesutului
• eczeme pe mâini şi tălpi
• eczemă la nivelul mamelonului
• Pityriasis alba, mătreaţă albă
• Cheilitis ( inflamarea pielii încheieturilor, trăsăturilor)
• Accentuarea tulpinii părului

3. Relative la neuropeptide:

• accentuarea în stări de nervozitate
• scuame (ca urmare a scărpinării şi a unei stări de inflamaţie cronicizate)
• prurit
• cearcăne

4. Altele

• întunecarea pielii
• cuta Dennie-Morgan
• keratinizarea
• înroşirea feţei
• cutarea gâtului

Studiile au demonstrat că apa termală are efecte pozitive asupra rezistenţei şi elasticităţii epidermei, având totodată şi proprietăţi cicatrizante de excepţie.