Pielea este un organ care potejează organismul: este o barieră între organism şi mediu extern. La adulţi, pielea are o suprafaţă de 1,5-2 m2 , iar masa ei se ridică, luând în considerare şi hipoderma, la 18-20 kg. Grosimea pielii este de 0,5-4 mm - cel mai groasă în palmă şi pe tălpi (do 80µm) şi cel mai subţire pe abdomen (6-36µm). Grosimea hipodermei (ţesutul adipos) se modifică cu odată cu vârsta, se modifică de asemenea în funcţie de sex, hrană şi condiţiile de viaţă. 

Datorită permanentei regenerări, pielea apără organismul de căldură şi de frig, de loviturile mecanice, soluţiile chimice şi de factorii fizici, de paraziţi şi microorganisme etc. Modul de alimentare şi condiţiile de viaţă influenţează aspectul pielii. În stare ideală, pielea este delicată şi netedă - aşa cum se prezintă pielea copilului sănătos. 

Pielea are o textură unică, specială, care se compune din linii care corespund porilor pielii. Acest desen este caracteristic fiecărui individ, mai ales pe degete. Majoritatea cutelor şi a încreţiturilor se datorează contractării şi decontractării muşchilor, au caracter funcţional, cu timpul devenind permanente. Astfel apar ridurile de expresie. 

Culoarea pielii depinde de grosimea epidermei, de cantitatea de pigment. La persoanele cu piele albă, pielea este mai deschisă la culoare la femei decât la bărbaţi, iar în copilărie mult mai deschisă la culoare decât la maturitate. 
Pielea este elastică şi flexibilă. Odată cu trecerea timpului, prin procesul de îmbătrânire, se reduce elasticitatea şi flexibilitatea pielii.

Funcţiile pielii

Pielea îndeplineşte foarte multe funcţii, este organul care ia parte la:

• perceperea impulsului
• termoreglarea sistemului
• protecţie faţă de lovituri mecanice şi fizice, chimice şi bacteriologice
• menţine sistemul apă - electroliţi
• în metabolizarea globulelor albe, a lipidelor, a hidraţilor de carbon, a hormonilor şi a vitaminelor
• secreţie 

Structura pielii

Pielea se compune din trei straturi:

• hipoderma (ţesutul subcutanat) (subcutis);
• dermul (pielea propriu-zisă) (corium);
• epiderma (epidermidis).

Epiderma

Este stratul exterior al pielii. Este format din rânduri de celule legate între ele - keratinocite, aşezate unele peste altele. Această organizare dă posibilitatea pielii de a-şi modifica forma şi consistenţa cu uşurinţă în timpul mişcării. Celulele epidermei se unesc cu cele ale dermei printr-un ţesut. Celulele se regenerează permanent din straturile interioare spre cele exterioare, adică din stratul germinativ spre cel spinos. Sub presiunea generaţiei următoare de celule keratinizate, se produce deplasarea celulelor. În timpul acestei deplasări, se produc în aceste celule modificări esenţiale: sunt supuse procesului de granulare, hidratare, iar metabolismul lor slăbeşte până ce mor. Celulele vii ale epidermei sunt încărcate cu omproteină rezistentă care se transformă în cheratină rezistentă la factori chimici şi care nu se dizolvă în apă.Celulele moarte din ţesutul cornos se exfoliază. Printre celulele stratului bazal se găsesc: melanocitele şi celulele Langerhans.Epiderma este cea mai activă biologic dintre straturile pielii. Epiderma îndeplineşte numeroase funcţii între altele protecţia datorită keratinei, şi protecţia faţă de radiaţiile ultraviolete datorită melaninei. Epiderma este stratul exterior care protejează organismul faţă de acţiunea paraziţilor şi a microorganismelor. 

Derma

Derma se compune din ţesut fibros. În apropierea, în substanţa fundamentală, lângă ţesutul de graniţă se află fibrocite care dezvoltă fibre şi celule ale sistemului de imunitate: histiocite, celule adipoase şi limfocite. În reţeaua de fibre elastice colagene se găsesc vase sanguine şi limfatice şi numeroase terminaţii nervoase. În această structură se regăsesc de asemenea glandele sudoripare şi sebacee. Toate acestea se află poziţionate în ţesutul conjunctiv care formează numeroase fibre de colagen, elastice şi reticulare.

• Fibrele de colagen sunt componenta de bază a pielii. Se caracterizează prin flexibilitate şi rezistenţă la factorii mecanici şi fizici. De starea fibrelor de colagen depinde aspectul exterior al pielii – starea sa se înrăutăţeşte cu trecerea timpului dar şi sub influenţa altor factori atmosferici, printre altele radiaţiile ultraviolete. Astfel pielea devine uscată, îşi pierde vigorea şi tinereţea.
• Fibrele elastice formează o reţea care se sprijină pe reţeaua de fibre de colagen. Acestea sunt foarte întinse (până la 50%) şi de ele depinde întinderea şi elasticitatea pielii. Sunt compuse din aminoacizi, dintre ei cel mai important şi cel mai prezent glicoproteina.
• Fibrele reticulare formează o reţea în substanţa fundamentală a dermei în apropierea vaselor sanguine. Ele sunt responsabile de elasticitatea pielii. Substanţa de bază, fundamentală, este compusă din mucopolizaharide, acid hialuronic, săruri minerale şi glicoproteine.

Hipoderma

Se compune în special din celule adipoase de mărimi diferite. Se mai compune din vase sanguine şi limfatice şi centri nervoşi. Îndeplineşte funcţia de sprijin a dermei pe următorul strat şi protejează organismul de lovituri mecanice, este numită şi depozitul de energie. Are o grosime variabilă: mai groasă în anumite zone ale corpului, iar în alte zone este inexistentă - de exemplu pe pleoape. 

Studiile au demonstrat că apa termală are efecte pozitive asupra rezistenţei şi elasticităţii epidermei, având totodată şi proprietăţi cicatrizante de excepţie.